De asemenea, Renate Weber a solicitat demisia lui Franco Frattini, dupa ce acesta a afirmat ca Directiva privind libertatea de miscare a cetatenilor europeni in spatiul european este depasita si trebuie revizuita.

Intr-un interviu acordat Evz.ro, candidatul liberal pentru un nou mandat in PE vorbeste despre activitatea sa de la Bruxelles, sistemul de justitie european, despre cum ar fi trebuit sa gestioneze Romania situatia din Republica Moldova si intentiile sale pentru viitorul mandat.

Ati fost membru in Comisia pentru libertati civile, justitie si afaceri interne, dar si in cea pentru afaceri juridice. Puteti sa faceti o comparatie intre sistemul juridic romanesc si cel european?
Mandatul acesta scurt a fost foarte bine venit pentru mine pentru ca eram nou venita in lumea politica si aveam nevoie sa vad si sa inteleg in ce masura in Parlamentul European este multa retorica sau este si munca efectiva la legislatie. Din fericire, am constatat ca e foarte multa activitate aplicata. Asta mie mi-a permis, realmente, sa pun in valoare ceea ce stiam.

Am lucrat foarte mult in Comisia de libertati civile si pot sa va spun ca state cu indelunga traditie in domeniul protectiei drepturilor sunt, astazi, tot mai tentate sa le limiteze, invocand nevoia de a combate terorismul si criminalitatea transfrontaliera, criminalitatea organizata. Uneori, se restrang atat de mult niste drepturi pentru care noi ne-am batut ani de zile incat e ingrijorator.

Ce am facut in Comisia de libertati civile a fost tocmai sa ne asiguram ca putem cat mai mult proteja aceste drepturi. E una din formulele prin care putem sa ajutam reformarea justitiei din Romania.

Ce ati facut concret acolo si ar putea ajuta Romania?
Eu am lucrat foarte mult la legislatia privind recunoasterea hotararii judecatoresti in materie penala date in absenta inculpatului. Pana acum formula era: o hotarare data, de exemplu, in Romania, ca sa poata fi pusa in aplicare in Germania, trebuia sa treaca prin ministerul lor de justitie si de acolo incepea, practic, o rejudecare a cauzei. Gata. Nu mai exista. Acum, ce decide o instanta din Romania e direct aplicabil acolo. Ceea ce a creat probleme uriase la nivelul statelor membre, care nu au, inca, incredere nu numai in justitia din Romania, dar nici in justitiile celorlalte state.

Or, ce am facut noi a fost sa ne asiguram ca un numar de standarde va fi categoric respectat, tocmai pentru ca aceasta recunoastere sa aiba loc. E o formula de a-i responsabiliza pe cei de-acasa. Cand stii ca hotararea ta nu mai mai fi pusa in aplicare doar la Dorohoi sau Bucuresti, ci si in celelalte state, altfel te raportezi la cauza respectiva.

Activitatea dumneavoastra in PE ajuta Romania sa scape de monitorizarea pe justitie?
Nu, pentru ca nu intra in competentele acestor comisii sa se ocupe de asa ceva. Acolo se face legislatie la nivel european, direct aplicabila in statele membre. Exista, insa, posibilitatea parlamentarilor de a adresa intrebari Comisiei Europene pe diferite teme, inclusiv pe monitorizare.

Eu nu i-am vazut  pe colegii mei europarlamentari atat de preocupati de chestiunea aceasta pentru ca stiu foarte bine mecanismele Uniunii Europene si chiar si jocurile care se fac uneori.  Mai degraba, am vazut parlamentari germani, care, profitand de faptul ca se apropie momentul la care se va elabora raportul pe mecanismul de verificare si cooperare, au adoptat o rezolutie, complet nejustificata in opinia mea, dar ca o masura de presiune politica pe Comisia Europeana.

Mai mult, prin Tratat, obligatoriu, la sfarsitul anului 2009, scapam de mecanismul de verificare. Nu se prelungeste dincolo de aceasta data. Sigur, ati vazut foarte multe declaratii politice legate de incercarea de a nu  mai avea acest mecanism dupa raportul din vara. Asta nu este o justificare ca sa adopti niste coduri la gramada de parca ai cumpara carti politiste de serie neagra. Sincer, eu cred ca trebuie sa modificam foarte multe lucruri in sistemul de justitie din Romania.

Cand se va intampla lucrul acesta?
Eu cred ca foarte multe lucruri s-au schimbat in bine. Aici  paharul e pe jumatate. Unde te uiti? La partea plina sau la partea goala? Si mie imi sare in ochi partea goala a paharului. Dar in partea aceea plina am cunoscut atatia judecatori si procurori foarte bine pregatiti, oameni pentru care cuvantul „coruptie” face sa aiba o reactie fizica de respingere. Intotdeauna raul se vede mai mult, se vinde mai bine. Si, intr-un fel, asta e o greseala, pentru ca ii descurajeaza in ceea ce fac.

Cat va mai dura?
Nu stiu, dar sigur va mai dura. Pentru ca nu e vorba doar de schimbarea unor generatii. Am vazut colegi de scoala care sunt la Inalta Curte de Casatie si Justitie acum si care sunt exceptionali. Sunt juristi si judecatori in fata carora iti scoti palaria. Dar tot asa am vazut si din generatia mea si mai tineri, care sunt semi-catastrofe.

Si ceilalti membri ai PE ar trebui sa completeze declaratii de avere

In Uniunea Europeana exista studii de impact pentru fiecare lege care urmeaza a fi pusa in aplicare?
La nivelul UE, pe modificari de directive, pe adoptarea unor directive noi, de cele mai multe ori, exista studii de impact. De altfel, elaborarea acestora sau lipsa lor e, de multe ori, invocata de parlamentari ca sa opreasca un proces. Pentru ca asa e firesc sa faci. Trebuie sa am o evaluarea a ceea ce s-ar putea intampla cand voi pune in aplicare o anumita legislatie.

Ce parere aveti despre tevatura din jurul Codurilor?
Codurile sunt fundamentale pentru noi. Ele ne pot aseza, in sfarsit, pe o linie moderna, pe care sa ne putem construi o Romanie moderna. Eu l-am intrebat, in repetate randuri, pe vicepresedintele Comisiei Europene, Jacques Barrot, daca exista o presiune din partea UE in ceea ce priveste Codurile. Raspunsul a fost: „noi vrem sa vedem si impactul pe care aceste Coduri le vor avea”.
 
Deci, este firesc sa nu ne grabim, spunand ca, in felul acesta, vom scapa de mecanismul de verificare. Scopul nostru nu este doar sa scapam de mecanism, ci sa avem o legislatie buna pentru Romania.

Ati mentionat cuvantul „coruptie” si nu pot sa nu va intreb daca parlamentarii europeni, cand il pronunta, au in vedere, in primul rand,  Romania?

Nu. Parlamentarii europeni nu sunt deloc interesati. La nivel declarativ politic, mai sunt unii lideri de grup, mai ales, cand se apropie alegerile… Dar, altfel, in discutiile pe care le-am avut, mi-am dat seama ca ei nu au neaparat aceasta preocupare. Ei ar vrea ca tema sa nu mai existe, pentru ca ar insemna ca lucrurile merg bine.

Cand le vorbesti de lucruri negative, dar si de unele masuri de transparenta pe care noi le avem, se uita la mine si, sub nicio forma, nu ar vrea sa le vada la ei. De exemplu, la ei, nu exista declaratii de avere, publicarea adreselor…

Dar la noi e bine ca se intampla astfel?
Noi le-am adoptat intr-un moment cand era necesar sa le adoptam. Pe mine, personal, nu ma deranjeaza sa dau acest tip de socoteala. Pentru ca, pana la urma, eu solicit votul unor oameni si mi se pare firesc sa nu mint. Din acest punct de vedere, pentru Romania, pentru evolutia sa, lucrurile acestea sunt bune. Dar nu m-ar deranja sa le vad si la ceilalti colegi din Parlamentul European.

As vrea sa vad standarde pe care le avem la nivelul CE, OECD si sunt si in legislatia romaneasca si pe care nu le regasesc in Parlamentul European. In nici un caz, asa cum mi-as dori. M-a deranjat profund cand a existat un raport care a constatat niste nereguli uriase in administrarea fondurilor de asistenta pe care le are fiecare parlamentar, iar Comisia de Control Bugetar a votat ca acel raport sa nu fie dat publicitatii.

Romania a reusit sa dea  fiori reci Bruxelles-ului

Ati avut contact si cu domeniul politicii externe. Romania nu are o politica externa foarte bine conturata. Care este perceptia Uniunii Europene?
Dumneavoastra ati spus ca nu avem o politica externa foarte bine conturata. Eu as pune punct dupa „nu avem o politica externa”. Cu mare regret spun asta. Sentimentul pe care-l am este ca Romania si-a consumat toata energia in procesul de aderare (mai intai, la NATO, apoi, la UE), ceea ce era absolut firesc, pentru ca era interesul nostru national. Dar acolo s-a cam epuizat imaginatia noastra.

Au fost niste incercari la Marea Neagra, dar au fost facute netinand cont de ce exista inainte si, mai ales, neintelegand ca atunci cand esti un stat mic din punctul de vedere al politicii externe, trebuie sa-ti construiesti o politica de aliante. Numai prin declaratii, oricat ar fi ele de sforaitoare, nu poti face nimic.

Sa luam un caz concret: conflictul cu Republica Moldova.
Acolo am jucat prost. Romania ar fi trebuit sa fie mult mai inteligenta. Ar fi trebuit sa gaseasca discursul necesar care sa-i convinga nu doar pe cetatenii din Republica Moldova, dar si autoritatile de la Chisinau ca e in avantajul lor sa fie alaturi de Romania. Si, prin intermediul Romaniei si a-l felului in care noi putem fi avocatul lor, putem sa-i apropiem de Uniunea Europeana.

Putere sau opozitie, clasa politica de  la Chisinau e la mijloc. Pe de o parte, se afla Rusia cu interesele sale majore acolo si, pe de alta, Occidentul, din care facem parte si noi. Nu e usor sa faci o alegere, cand mai e si Transnistria, care e o asemenea problema pentru tine. Si atunci, cred ca Romania ar fi trebuit sa arate avantajele pe care le-ar putea obtine Moldova daca merge catre Vest. Or, Romania, mai ales, prin vocea presedintelui, cel mai adesea, a venit cu declaratii foarte puternice care nu fac decat sa trezeasca fiori foarte reci si-n Moldova si la Bruxelles.

Care a fost reactia Bruxelles-ului la pozitia Romaniei si cum a gestionat situatia?
Bruxelles-ul a lasat din mana Moldova. Si noi suntem marginalizati din acest punct de vedere. Dar reactia lor a fost extrem de palida la adresa gravelor incalcari ale comportamentului democratic si ale respectarii drepturilor omului in Moldova. Mult prea palida, in raport cu ce s-a intamplat acolo. Abia rezolutia PE a venit si a spus ca sunt inadmisibile expulzarea ambasadorului roman si reintroducerea sistemului de vize.

A fost un caz de incompetenta din partea noastra sau si un interes politic la mijloc?
Foarte buna intrebarea dumneavoastra…Daca a fost interes politic, incerc sa ma gandesc care ar fi fost acela. Oare chiar si-ar fi inchipuit presedintele Basescu ca poate sa dea cetatenie la un milion de oameni, care sa ii fie votanti? Nu poate fi atat de naiv! Cred, mai degraba, ca e vorba de incompetenta, de incapacitatea de a intelege ce este bine pentru ambele tari, de lipsa de viziune…(..)

Articolul integral aici .