Academia Catavencu, 26 iulie 2009 - Raportul pe Justitie despre Romania? Dezastrul Spiru Haret in invatamint? Nici o problema. Le comenteaza direct de la Bruxelles europarlamentara PNL Renate Weber.

La noi se varsa laturi in capul altora. La Bruxelles se infig pumnale

Reporter: Mai credeti in "cerul instelat deasupra mea si legea umana in mine"?
Renate Weber: Intotdeauna. Altfel cu ce mi-as umple sufletul? Lasindu-l pe Kant cu ale lui, ma descopar politician atipic intr-o lume de politicieni pur singe, care nu au probleme cind curge singe in jurul lor, mai ales daca-l provoaca. De fapt, e una din diferentele dintre politica de acasa si cea de la Bruxelles. La noi se varsa laturi in capul altora. La Bruxelles se infig pumnale. Intr-o astfel de lume, daca nu-ti umpli sufletul mereu si mereu cu un cer instelat esti pierdut.

Rep.: Care-i filosofia dupa care functioneaza Romania astazi, dupa 20 de ani de la Revolutie?
R.W.: In ultimii 20 de ani, ca si in deceniile comuniste, filosofia a fost supravietuirea.

Daca in anii ‘70-‘80 am fi avut curajul unei opozitii fata de regimul comunist, daca ne-am fi asumat ca popor demnitatea opozitiei (nu asteptind de la citiva disidenti sa ne spele onoarea), atunci asta ne-ar fi fost filosofia si acum, una a demnitatii. 


Romania: cinism si ipocrizie, de superficialitate si vulgaritate, autosuficienta si impostura

Rep.: Pina la urma, care-i miracolul ca Romania nu se prabuseste, oricit s-ar fura, s-ar minti, s-ar prosti?
R.W.: Cum ziceati, e si ceva miracol la mijloc. Ne-a salvat si faptul ca intrind in UE nu ne vor lasa ei sa ne prabusim, ca le-am incurca prea mult treaba. Recunosc: ma inspaiminta amestecul de cinism si ipocrizie, de superficialitate si vulgaritate, autosuficienta si impostura atit de omniprezente in Romania.  

Rep.: Care-i filosofia dupa care functioneaza nesimtirea Justitiei in Romania?
R.W.: Ati personalizat Justitia! In realitate, exista judecatori care fac un act de justitie in fiecare cauza pe care o judeca. Nu sint toti nesimtiti. Si nu vreau sa-i pun pe cei buni in aceeasi oala cu incompetentii sau cu cei care se lasa cumparati. Nu-mi plac  generalizarile. Asta am invatat-o pe propria piele cind eram tinar avocat si se spunea ca toti avocatii erau spagari sau incompetenti. Eu eram si corecta, si foarte buna. Nici acum nu-mi convine cind aud ca toata clasa politica e corupta si nesimtita. Nu-s nici corupta si chiar cred ca sint decenta. 

Rep.: Dar cui foloseste tipul de justitie impartit in Romania?
R.W.: Va referiti la faptul ca justitia e cu unii muma si cu altii ciuma? Pai, din pacate, asa a fost si inainte, doar ca acum se vede, se vorbeste, inainte domnea tacerea. E un simptom tipic al unei societati in care puterile in stat, autoritatile… nu prea le au cu democratia. Pe moment foloseste profitorilor. Pe termen lung e o forma de sinucidere.


Constiinta nu vine joi seara cu Tarom-ul

Rep.: Sinteti la Bruxelles. Parlamentul European de ce nu ne da o mama de bataie?
R.W.: Chiar credeti ca Parlamentul European nu doarme noaptea de grija Romaniei? Apar uneori declaratii politice de care stiu cei care le fac si presa din Romania. In rest… ceilalti eurodeputati sint interesati de problemele lor. Cine a urmarit campania pentru europarlamentare de peste tot a vazut ca s-au discutat numai teme interne, unele in legatura cu acte controversate ale politicienilor, de exemplu, in Marea  Britanie, unde s-a vorbit doar de decontarile ilegale privind locuintele de serviciu (suna cunoscut, nu-i asa?). Constiinta vine mai din adincuri, nu poti sa o aduci cu Tarom-ul joi seara cind te intorci acasa.

Macovei – esec pe mina ei

Rep.: Care dintre ministrii nostri au fost belea, Macovei, Predoiu?
E.W.: Eu cred ca Macovei a avut initial dorinta de a reforma. Dar a esuat pe mina ei. Intr-o prima faza cred ca i-au lipsit consilierii potriviti. Cu hei rupisme e greu sa schimbi ceva atit de conservator cum e un sistem de justitie. Intr-o a doua faza, cred ca ea insasi a inteles ca a esuat si a renuntat. Impresia mea era ca altii erau “in charge”. Altfel nu-mi explic modificarile legislative din perioada aceea, incredibilele puteri pe care le-a dat procurorilor, baietilor din servicii. Drepturi pentru care ma batusem de la inceputul anilor ’90 s-au pierdut in citeva luni sub un  ministru venind din lumea drepturilor omului! Dar pentru ca egoul unui ministru e mare, cred ca a vrut sa mascheze ratarea printr-o atitudine agresiva. Asta i-a adus maxim de popularitate si zero reusita. Predoiu? Nu stiu sa fi facut altceva decit declaratii penibile cind a fost vorba de nepropunerea lui Morar urmata, sub o noua guvernare, de propunerea lui Morar, sau de sferturi de adevar combinate cu mult neadevar in cazul codurilor. Si a reusit performanta sa nu se ocupe de principala lui sarcina administrativa, finantarea sistemului. Dar pentru ca e prea mic, n-o sa intre in cartea de istorie, nici in cea a recordurilor, pentru ca in timpul lui s-au inchis tribunale care nu mai aveau bani ca sa functioneze.

Rep.: Dar cum DNA si Parchetul sint "de bine", atita timp cit dosarele treneaza si nu merg mai departe, in Justitie?
R.W.: Caile Domnului sint misterioase… DNA are un lobby bun probabil din partea celor care respecta atit de mult independenta procurorilor incit dau impresia ca le dicteaza la telefon ce sa faca. Ma infurie acest amestec brutal al politicului in deciziile parchetului. Ma doare ipocrizia in care traim.

Rep.: Sporurile autojudecate de catre judecatori sint o nebunie?
R.W.: Sint rezutatul unei legislatii haotic adoptate de-a lungul anilor, care  insa le-a dat niste drepturi care nu prea mai pot fi luate inapoi. Iar daca vreti sa ma intrebati daca e firesc sa judece judecatorii in cazuri care ii privesc, o sa va intreb: cine ati vrea sa-i judece? Daca aveam un ministru de justitie si de finante intelepti, sau un premier, stateau cu magistratii la negocieri si nu se ajungea la situatia asta. Aveam impresia ca asta presupune “a guverna”.
(...)

Rep.: Exista o criza de constiinta a Occidentului? Va e frica de omul construit de mobil, de jocurile pe computer, pe console, pe Twitter, pe bloguri? 
R.W.: Ar trebui sa vedem masinariile si internetul ca mijloace si nu ca scopuri in sine. Altfel se ajunge la un fel de second life chiar in aceasta viata. Eu petrec ore bune surfind internetul. Dar incerc sa nu ma desprind de pamint, sa vad oameni, nu doar chipuri, sa ascult si sa le inteleg povestile; pentru mine e esential.  

Articolul integral aici .