Europa libera, 15 iulie 2008 - La Bruxelles, în cadrul Parlamentului European, a fost prezentat un alt raport, intitulat "Securitate în manieră italiană - amprentare, violenţă extremă şi hărţuirea romilor în Italia". Raportul califică acţiunile de luare a amprentelor, decise şi puse în aplicare de autorităţile italiene, drept xenofobe şi rasiste şi documentează atacurile împotriva romilor, ce au inclus "violenţă fizică şi evacuări forţate". Lucian Ştefănescu a stat de vorbă cu europarlamentara liberală, Renate Weber, căreia i-a cerut să ne dea detalii despre organizaţiile neguvernamentale, autoare ale raportului.
Renate Weber: E o coaliţie de ONG-uri, printre care European Roma Rights Center, Romani Criss, Alianţa Civică a Romilor, Osservazione, Open Society Institute şi încă una Centre On Housing Rights and Evictions. Deci, unele sunt belgiene, unele sunt româneşti, unele sunt chiar italiene. Deci, e o coaliţie şi, în numele acestei coaliţii, a avut loc o misiune, un "fact-finding mission" în Italia, dar nu acum. Deci, s-a încheiat, într-adevăr. În iulie au venit ultimele date privind şi această bază de amprenatre pe care o au italienii sau măcar pe care vor să o creeze în acest moment. Însă, în realitate, ei au documentat mult mai multe lucruri care ţin de discriminare împotriva comunităţii romilor, în ultimele luni de zile. Practic, toată această investigaţie s-a desfăşurat pe parcursul mai multor luni.
Reporter: Şi astăzi au dat publicităţii un raport.
Renate Weber: Aşa este. Şi să ştiţi că raportul, într-adevăr, vorbeşte de foarte multe tipuri de discriminare: e vorba de lipsa de acces sau de discriminare când e vorba de accesarea serviciilor publice, inclusiv a serviciilor medicale; e vorba de brutalitate săvărşită de unii poliţişti, atunci când e vorba de membri din comunitatea romă; e vorba de măsurile de evacuare din locurile în care stau; e vorba de incluziune în viaţa lor privată, pentru că în unele din campusurile acestea care sunt legale sunt zeci de camere de supraveghere, vreau să spun; şi, în acelaşi timp, bineînţeles, este vorba şi de acţiunile actorilor non-statali, de fapt, e vorba de ceea ce ştiţi bine că s-a întâmplat, în momentul în care s-a pus pur şi simplu foc la unele din tabere şi lipsa totală de reacţie a autorităţilor italiene în aceste situaţii. Concluzia raportului este că ceea se întâmplă la ora actuală este doar ultima dintr-o lungă serie de măsuri discriminatorii pe care Guvernul italian le-a f
ăcut personal sau a acceptat să fie făcute de către actori non-statali.
Reporter: Şi ce impact credeţi că va avea acest raport la nivelul autorităţilor italiene?
Renate Weber: Până la urmă, autorităţile italiene sunt puse şi vor fi puse în situaţia în care vor trebui să facă ceva pozitiv, adică o să trebuiască să oprească aceste măsuri. Şi de ce spun acest lucru? Raportul a fost prezentat, de exemplu, şi în cadrul întâlnirii OSCE, care a avut loc zilele trecute. A fost prezentat şi discutat, de asemenea, cu Agenţia de Drepturi Fundamentale a UE. Totuşi, sunt foarte multe semnale care vin din multe părţi şi care dovedesc foarte clar autorităţilor italiene că ceea ce fac nu este permis. Cineva mă întreba, astăzi, în sală, şi pe bună dreptate punea întrebarea aceasta: dacă România, în 2005, ar fi avut o astfel de legislaţie sau ar fi aplicat astfel de măsuri, oare ar mai fi fost membră a UE? Şi răspunsul meu a fost: categoric, nu. Ba mai mult, când în România s-au întâmplat - bine, la începutul anilor '90...
Reporter: Pogromuri.
Renate Weber: Exact, atacurile acelea ale sătenilor - da? - împotriva comunităţilor de romi. Să nu uităm că o întreagă comunitate internaţională şi statele europene, pe bună dreptate, s-au scandalizat. România a fost, în cele din urmă, chiar găsită vinovată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Deci, nu este firesc să lucrăm cu standarde duble, aici, când este vorba de Italia. Participanţii la această lansare se întrebau cum este posibil să nu asistăm la reacţii ferme din partea statelor membre ale UE, pentru că la nivelul Parlamentului am adoptat o rezoluţie. La nivelul Comisiei, este clar că şi comisarul Barrot şi comisarul Spidla sunt foarte implicaţi în a urmări, totuşi, ceea ce se întâmplă în Italia, dar statele membre tac. Şi ce să înţelegem din această tăcere? O acquisare, jocuri politice? Sunt semne de întrebare.

Din data: 2008-07-15